evrei 13:1 Staruiti in dragostea frateasca.

Societatea, sau omenirea daca vreti se confrunta in momentul de fata cu multe problem si multe lipsuri. Insa una din lipsurile cele mai acute este lipsa dragostei, lipsa sentimentului care sta la baza oricarei relatii sanatoase. Pur si simplu oameni nu mai pot sa iubeasca si binenteles biblia prevesteste astfel de vremuri, cand oameni nu mai au nici macar dragoste fireasca, respectic dragoste de sotie-sot, de mama, de tata, de copii, de cei din jur. Oamenii se iubesc tot mai mult pe ei insisi si aici din nou biblia zice ca oamenii vor fi iubitori de sine. Si in acest context se si intampla atat de multe divorturi sau abandonare copiilor sau pur si simplu oamenii nu mai fac copii, tot din cauza lipsei de dragoste sau mai bine zis din cauza unei mari iubiri de sine. Am vazut carti care ar trebui sa-I invete pe tineri de exemplu cum, cand, cu cine sa se casatoreasca…Indemnul cartii: sa te castoresti cu persoana fara de care nu poti trai.Oare o persoana care nu poate trai fara alta persoana pe cine iubeste? Este foarte evident ca pe sine, de multe ori nici nu-I pasa ce simte cealalta parte, vrea doar sa-l/s-o aiba pentru sine. Nu mai pot oameni sa se daruiasca.

Dar in biserica? In biserica cum e oare? mai este dragoste frateasca? Se mai pot iubi fratii unii pe altii, asa cum ne invata Isus si cum staruia Ioan ?

Nu cu multa vreme in urma era multa dragoste intre frati. Cand se vedeau , l-I se umpleau ochii de lacrimi, rosteau vorbe putine, se sarutau si vorbeau apoi de cele spiritual in primul rand si mai apoi de alte lucruri.”astia-s ca bibolii”,(bivoli) zicea cineva despre ei,”cum se vad, si alearga unul spre altul, si nu-I mai desparti cu una cu doua” Si asa era. Mai ales in satele unde erau mai putine vaci negre(bivoli) si era doar cate unu-doi in cate o gospodarie, cand erau scosi la pascut, nu puteau fi opriti din a alerga unul spre altul. Scoteau cate un muget mai lung, sau dupa caz un sunet mai scurt asemanator cu un grohait si o luau la fuga unul spre altul, se apropiau, se miroseau si apoi pasteau unul langa altul.

Domnul Isus a zis ca dupa asta vor cunoaste oamenii ca suntem ucenicii Lui:daca ne vom iubi unii pe altii.I-a inselat Satana pe multi si inca mai inseala sau se lupta sa insele si pe altii, daca-I cu putinta chiar si pe cei alesi.Multi fac multe sacrificii, sau fac eforturi considerabile pentru „lucrarea Domnului”, dar sa iubeasca nu pot.

„Si  din pricina inmultiri fardelegii dragostea celor mai multi  se va raci. Dar cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit.”

Cateva obesrvatii:

  • dragostea celor mai multi se va raci, nu a tuturor
  • dragostea nu vine de la sine,cu toate ca ne-a fost turnata prin Duhul Sfant, cu toate ca este roada Duhului Sfant: ea trebuie cautata.
  • sa staruim in dragoste, chiar si atunci cand nu simtim nimic.
  • sa fie fara prefacatorie, daca ne prefacem ca iubim ne inselam si pe noi si pe cei pe care vrem sa-I iubil sau doar sa le aratam.
  • sa iubim cu caldura. Sa nu iubim cu adevarat, sa iubim din toata inima: sa ne silim sa iubim!
  • nu cu vorba.Dragostea nu sta in vorbe, ci in fapte si in adevar.
  • Dragoste de frati este o treapta dintr-o scara a maturitatii spirituale. Nu se ajunge usor la dragostea de frati.Chiar daca am vrea sa iubim de maine pe toti fratii, acest lucru nu este cu putinta, exista un process, exista cateva lucruri sau etape daca vreti si nu se trec usor.Petru zice sa ne dam toate silintele. Mai ntai TOATE, apoi sunt SILINTE,iar nu placeri.

Dragostea „porcusor de guineea”

Eram candva in vizita la niste frati din bucuresti si aveau porcusor de guineea. Mie nu-mi plac si cred ca mi-as tine un astfel de animal de companie, de fapt prefer compania oamenilor asa nu vrea niciun animal de comapanie, si ma gandeam : cum pot sa tina asa ceva in casa? dar e dezgustator, ma gandeam eu, dar nu indrazneam sa le spun asta, ca sa nu-I supar.DAR, sora mi-a  spus, fara sa intreb, cum a ajuns sa-l tina. Nu mai stiu prin ce imprejurari a ajuns la ei,(sora mi-a spus cum, insa eu nu-mi mai amintesc) petru o perioada care trebuia sa fie scurta. Reactia sorei fata de animal era la, la inceput, la fel cu a mea, adica era dezgustata, dar poate din dragoste pentru cel ce I l-a incredintat, a avut grija de el. Porcusorul a inceput s-o recunoasca si sa se bucure de apropierea ei, sau poate numai de apropierea hranei pe care o primea de la sora:)). Cert este ca nu numai ca o recunostea dar se manifesta cum putea el ca sa-I arate sorei bucuria lui.Si sora a prins drag de reactiile lui, si a ajuns sa-l indrageasca. Si a asa a ramas in casa lor.

MORALA: Poarta de grija si celor de care esti desgustat. Nu trebuie neaparat sa simti ceva placut, doar acopera nevoile lui sau a ei. Fa-o de dragul poruncii. Sau de dragul Celui ce a zis:Aceasta este porunca Mea:sa va iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu!

Fie ca Dumnezeu sa ne ajute in a ne iubi tot mai mult.

 

Anunțuri
Publicat în Biblice | Lasă un comentariu

Starea jalnică a bisericilor

republic aici un articol al domnului Daniel Branzei si comentariul meu asupra articolului.
Am citit si eu…Inteleg unde „bateti”, numai ca nu sunt de aceeasi parere. In esenta vreti sa spuneti ca nu-I nimic nou sub soare si ca situatia bisericilor actuale este la fel de jalnica sau la fel de buna ca a celor din primul veac, dorind prin asta sa linistiti pe cei ce sunt nelinistiti sau ingrijorati cu privire la ceea ce se intampla in zilele noastre, in bisericile noastre. Adica oamenii simt ca ceva nu este in regula si trebuie reasigurati ca totul este OK, totul este ca la inceput. Nu sunt motive de ingrijorare.
Ceea ce mi se pare nelaloc este modul inselator in care faceti acest lucru:vaslind pana la epuizare intr-o directie ca mai apoi s-o intorceti in alta directie si s-o spuneti cu inocenta: „voi chiar nu v-ati dat seama ca merg in directia gresita?!! E pur si simplu o ironie fina, o parodie daca vreti.”

Iertati-ma. Chiar daca situatia este asemantoare situatia bisericilor din primul veac, totusi atitudinea apostolilor nu a fost de ironie,parodie sau incercare de linistire a apelor, ci de remediere a situatie.

exemplul 1: betia la cina in corint -raspunsul lui Pavel a fost de mustrare, avertizare si aaratarea consecintelor(mananca osanda lui insusi, pedeapsa Domnului, sau Osanditi odata cu lumea)
exemplul 2 La curvia din Corint Pavel l-a dat pe mana Satanei pe cel cu pricina si i-a indemnat pe cei din corint ca nici macar nu trebuie sa stea la masa cu astfel de oameni.
Si exemplele ar putea continua: Pavel le spune ca arde , daca cineva pacatuieste, nu face ironii, nu parodiaza pe cei ce „fac pe sfintii”. Ii numeste carnali pe corinteni si le spune curat ca muti din voi „nu-L cunosc pe Dumnezeu”.Le spune ca nu pot sa bea paharul Domnului si paharul dracilor si multe altele, sunt convis ca cunoasteti foarte bine Scriptura, nu la fel de convins de cunoasterea intelesului ei, dar cine sunt eu sa va dau lectii? Eu nu sunt „nespus de ales”. Iertati-ma daca am devenit ironic, sau sa fie sarcasm? Iertati-ma dar puterea exemplului e foarte mare. Iertati-mi faptul ca vi l-am urmat.

Sa va mai spun ceva din primul veac:

– corintenii aveau deja apostolii lor, le pasa prea putin de Pavel
-cekor din Efes le spune ca dupa plecarea lui vor veni lupii, frate Daniel, lupii..
-Ioan nu mai poate scrie bisericii ci unor persoane private. Biserica, prin conducatorii ei nu mai voia sa stie de Ioan, nici de fratii adevarati, ba dimpotriva ii dadeau afara din biserica.
-In apocalipsa Ioan nu-I maguleste , nu face ironie si le da sperante false:” iti merge numele ca traiesti, dar esti mort… totusi ai in srdes cateva nume…” ei faceti ironie pe asta.
In Tiatira la fel , ” voua celorlalti”

De fapt daca va uitati exista o progresie a raului de la Efes la Laodicea.
In Efes cei buni verificau pe cei rai daca sunt adevarati sau nu.
In Smirna deja cei buni erau supusi la batjocuri, de sinagoga Satenei.
In Pergam erau deja niste oameni de-ai lui Balaam, si cativa care tineau invatatura Nicolaitilor.
Retineti pana aici era „niste” si „cativa” cu referire la cei rai/
In Tiatira deja balanta se echilibreaza:Izabela proreceste si invata nestingherita iar celor buni li se adreseaza Duhul:” Voua, insa, celorlaltidin Tiatira…”Deja erau unii si altii, am putea spune egalitate, probabil.
In Sardes,durere mare, buni mai erau cateva nume doar, cei mai multi erau morti sau pe moarte.
In Filadelfia ceva asemanator desi pare a fi mai bine, dar zice „…iti dau DIN cei ce sunt sinagoga Satanei, care zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci mint.Deci nu pe toti cei rai, ci cativa din ei…
In Laodicea:NICIUNUL bun in Laodicea frate Daniel,NICIUNUL.Doar zice:”Daca aude cineva…”
Daca aude, probabilitatea foarte mica.Totusi nu erau morti de-a dreptul , e adevarat orbi, asa ca majoritatea astazi , dar cu capacitatea probabila de a auzi….

Asa ca opinia mea siuatia bisericilor nu este jalnica: este dezastruoasa.
Dar dumnevoastra puteti s-o indulciti si sa-i laudati pe cei cu „discernamant” asemantor cu al dumnevoastra. Eu am un alt discernamant si stiu ca nu sunt multi in partea asta, dar nu le poti avea pe toate, nu-i asa?

B a r z i l a i - e n - D a n

Sunt tulburat de mult, dar m-am abținut. Astăzi nu mai pot. Trebuie să vorbesc. Criza actuală o cere. Dacă o ținem tot așa, ne vom stinge într-o generație. Mărturia bisericilor este instrumentul pentru mântuirea oamenilor. Fraților, ne pierdem mărturia! Bisericile riscă să-și piardă relevanța! Unii au și început să plece dintre noi. Măcar ei nu sunt ipocriți. S-au dus să se bucure pe față de păcerile lumii de acum.

Nici nu știu de unde să încep … Să le iau pe rând?

Într-o biserică, doi au murit când

Vezi articol original 1.760 de cuvinte mai mult

Publicat în Biblice | Lasă un comentariu

. Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.

Am fost duminica trecuta in biserica  metodista din Lucan, sa-L caut pe Dumnezeu. Sau mai bine zis sa vad ce sanse are un om sa-L gaseasca pe Dumnezeu acolo. Azi am fost intr-o biserica catolica. Cu cele evanghelice, in special cu cele baptiste si penticostale sunt obisnuit. In aceasta seara am fost la una penticostala: unde este Dumnezeu? Are oare un locas de inchinare? O fi pe munte, sau la Ierusalim?

Toti se lauda cu Dumnezeu in „locul” lor de inchinare. Si-mi vine in minte cuvintele Domnului Isus: nici acolo, nici dincolo, ci in duh si in adevar. Acuma daca inchinarea adevarata poate fi in orice loc Isus putea raspunde : si acolo si dincolo si ar fi fost adevarat. Dar Isus nu zice si acolo, si dincolo ci nici acolo, nici dincolo. Ce credeti? unde este adevarata forma de inchinare? Daca luam doar versetul din titlu am putea spune fara sa gresim prea tare ca … daca ai inima curata i-L vei gasi oriunde. Dar cat de „cu toata inima” il cauta cinava pe Dumnezeu? azi am vorbit cu cineva:”orthodox m-am nacut ,orthodox mor. Fiul  meu, daca vrea, la 18 ani, poate sa aleaga”. Chiar asa, oare evanghelici se pot converti? adica se pot pocai? trebuie sa-L caute pe Dumnezeu? sau s-au nascut cu El in brate, sau in casa, sau in biserica. Tu care citesti, l-ai cautat pe Dumnezeu? sau L-ai cunoscut din intamplare? Fapte 17, asta e in legea harului :”… ca ei sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileasca sa=-L gaseasca bajbaind,macar ca nu este departe de fiecare din noi.”

Daca-i aproape, dece sa se sileasca. inteleg bajbaind, bajbaim in intuneric dupa ceva care stim ca-i aproape, de exemplu dupa intrerupatorul de la lumina. Deci inteleg ca daca-i ascuns sa zicem, si e aproape 9nteleg bajbaind, dara inca odata : dece sa se sileasca cineva?

 

Domnul Isus zice ca-s putini cei care afla poarta stramta, in mod evident si mai putini cei ce intra pe ea. dece se ascunde Dumnezeu? Ca sa fie gasit doar de cei ce cauta cu adevarat? Doar de cei ce vor cu tot dinadinsul sa-L gaseasca?

Unde era Dumnezeu in vremea cand traia Domniul Isus pe pamant? Era la Templu? Nu, nu era la templu, la templu erau cei ce aveau de tata pe diavolul. Aceia erau la templu si imparteau mantuirea, de fapt Isus zice: ati pus mana pe cheile cunostintei, sau ale imparatie in matei, nici voi nu intrati si pe cei ce vor sa intre ii impiedicati… , sau nu-i  lasati sa intre. Citim bine oare? tocmai cei care trebuiau sa le arate oamenilor calea faceau tot ce le statea in putinta sa-i impiedice pe oameni sa gaseasca calea. Dar nu-si  faceau si ei tovarasi de cedinta? Ba da. Faceau si ei „evanghelizare” si-si faceau tovarasi de credinta,aveau si ei turnee si saptamani de evanghelizare, eforturi, costuri , sacrificii personale, si tot ce era nevoie, tot ce le statea in putinta, ca sa faca ce? Inca un fiu al gheenei, mai rau decat ei insisi.

Mi se pare ca la fel e si acum. Dumnezeu nu mai are loc in bisericile noastre. suntem prea ocupati de noi insine, de imaginea noastra si nu ne pasa daca cineva are nevoie de mantuire. De fapt vreau sa spun ca asta am vazut eu in bisericile de azi si binenteles in cea dein care am iesit, scos daca vreti, impins afara. Am mai spus-o in particular si e prima oara in spatial public, virtual, dar public si anume ca cel putin cultul penticostal e putred pe dinnauntru si nu mai poate fi regenerat. Cu accent pe „nu poate fi regenerat”, sau cum spunea cineva:babilonul nu poate fi vindecat, trebuie parasit. Nu cred ca e vorba doar de o denominatiune ci de tot ceea ce inseamna organizatie religioasa. Nici u se putea ascunde diavolul mai bine dacat sa-si puna copiii lui in temnplul din Ierusalim si sa faca din el o pestera de talhari. Acum e plina lumea de pesteri de talhari care sunt gata sa-ti ofere orice cale vrei, numai sa nu-L gasesti pe Dumnezeu.

Revenind la titlu. Daca-l vei cauta pe Dumnezeu din toata inima, cu tot dinadinsul,cu staruinta, bajbaind se prea poate sa-l gasesti, dar nu acolo unde te astepti.Incepand din 2010 mi-am propus sa implinesc cuvantul lui Dumnezeu mai degraba decat sa-l predict, si m-am rugat Domnului sa ma ajute la aceasta. Nu ca nu voiam sa predict, dar voiam mai degraba sa implinesc cuvantul. Nu a trecut foarte mult timp si nu am mai fost lasat sa predic.Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa primesti!

Daca-L vrei Dumnezeu cauta-L pe El. E unul singur. Daca vrei o religie, nu te stradui prea mult: oricare te poate duce in ratacire si mai apoi la moarte, chiar daca par bune, sau oricat ar parea de bune. Va rog sa nu ma credeti: cautati voi singuri si rugativa sincer singurului Dumnezeu.

Cautare fructuoasa  va doresc si pe Hristos in voi!

 

 

Publicat în Biblice | Lasă un comentariu

ispita

Am fost duminica seara intr-o biserica si s-a citit matei 4:1-11 Ispitirea Domnului Isus.Nu comentez predica,dar va impartasesc cateva ganduri personale.(personale?oare cat de personale?Si daca este o minte luminata de Duhul Sfant,tot personale se cheama?)

Domnul Isus a fost ispitit cu lucruri care i se cuvineau.Era indreptatit sa le aiba.Cunoastem cu totii cele trei domenii  prin care actioneaza cel rau ca sa fim ispititi:pofta firii,pofta ochilor si laudarosia vietii.

La pofta firii pamantesti Isus a fost ispitit cu paine,cu mancare.

a)painea era un lucru care i se cuvenea,era o nevoie legitima.Postul era incheiat, nu era nimic rau in a cere paine,si totusi era o ispita. N-a fost ispitit prin curvie,tot o nevoie a carnii,dar legitima doar intr-un anumit cadru.Ispita vine cu vehicolul Indoielii,si Isus era ispitit sa-si dovedeasca siesi ca este ceea ce pretinde,adica Fiul lui Dumnezeu.

b)A fost ispitit cu paine pentru ca a flamanzit.Diavolul ne cunoaste slabiciunile,stie unde si cand suntem slabi.

concluzie:vom fi ispititi cu lucruri care ni se cuvin.Vom fi loviti in punctul cel mai vulnerabil,foame,sete,somn,curvie,odihna,confort,imbracaminte(moda)in functie de cel mai vulnerabil la momentul ispite.Asadar era o NEVOIE LEGITIMA, UN PUNCT SLAB, si voia sa atace credinta si sa nasca INDOIALA.

La laudoarosia vietii Isus a fost ispitit sa ceara un interventie a ingerilor care sa-l salveze si sa confirme ceea ce pastrase la primul atac:credinta ca este Fiul lui Dumnezeu.

Ca Fiu Hristos  era indreptatit sa ceara si sa primeasca ocrotirea lui Dumnezeu,daca ar fi fost in primejdie.Care era atunci ispita?

Ispita era sa-L ispiteasca pe Dumnezeu.Numai prin astfel de ispite se putea antrena sa NU ceara de la Tatal cele doauasprezece Legiuni de care ar fi putut dispune mai tarziu si care l-ar fi „salvat”de la voia Tatalui.

concluzie:Sunt lucruri pe care le putem avea doar intr-un anume context si nu la discretia noastra ci doar pentru a face voia lui Dumnezeu.A cere acele lucruri in alte imprejurari inseamna a-l ispiti pe Dumnezeu.

(De remarcat faptul ca dupa primul raspuns al Domnului Isus,si numai dupa ce i se raspunde cu :ëste  scris” si Diavolul va veni cu „ce este scris”, cu alte cuvinte va lovi si in punctele noastre de sprijin:aaa daca tu urmezi biblia,hai ca te „rezolv”cu biblia.Prin urmare cunoasterea a ce e scris nu e suficienta,este nevoie si de calauzire.)

In sfarsit in a treia ispita(de fapt in al treilea atac,pentru ca fiecare atac avea sa fie o pleiada de ispite,daca nu manca macar sa se indoiasca, daca nu se indoieste,macar sa ispiteasca pe Dumnezeu,etc)

Pofta ochilor,imparatiile pamantului.Ce a venit hristos sa faca?  sa ne mantuiasca. Si apoi ce? Pai apoi sa imparateasca.

Da,dar ca sa ajunga acolo era drum lung, si inca odata Cel rau ii ofera o scurtatura:Inchinate mie si ESTI imparat,nu: VEI FI.

Era legitim pentru EL sa imparateasca?dar pentru cine au foat facute? nu pentru El?Normal ca are sa Imparateasca,dar trebuie sa mai astepte.Dar ispita cea mare era IDOLATRIA,sau slujirea Altui dumnezeu.

CONCLUZIE:

1. momeala:paine;ispita:sa se indoiasca,sau sa-si urmareasca nevoia lui si nu VOIA Tatalui.

2.Momeala:protectia care-L confirma ca este Fiu; Ispita: sa ispiteasca pe Dumnezeu

3.Momeala:imparatiile;Ispita:O cale mai usoara si cel mai grav:inchinarea unui alt dumnezeu,

 

Veghiati si rugativa ca sa nu cadeti in ispita!

 

Publicat în Biblice | Lasă un comentariu

Copiii surpriza vs Copiii televizor II (continuare)

2)Biblia abunda in exemple care ne arata ca Dumnezeu este implicat in toate etapele formarii unei noi fiinte umane.Inca de la primul om nascut,mentionat in Sfanta Scriptura,afirmatia parintilor este:”Am capatat un om cu ajutorul Domnului…”

Asadar,oamenii se capata,se nasc cu ajutorul Cuiva.Oare fara ajutorul Lui s-ar mai naste cineva?Luam un alt exemplu.Dupa nasterea lui Set, Eva afirma:„Dumnezeu mi-a dat o altă sămînţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.”Din nou se afirma ca Dumnezeu este datatorul vietii, iar in acest caz,interventie de orice fel in actul procreerii este un afront adus randuielii lui Dumnezeu.In I Sam 2:21 scrie” Cînd a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată, şi a născut trei fii şi două fiice.”Asadar este nevoie de cercetare lui Dumnezeu ca o femeie sa ramana insarcinata.Mai luam cateva exemple:Genesa 30:1,2 ne arata disperarea Rahelei in fata neputintei de-a avea copii si strigatul ei catre Iacov: „Da-mi copii,ori mor”,iar raspunsul vine fara intarziere:„Sînt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?;Din Ieemia 1:5 aflam ca Dumnezeu il cunostea pe proroc inainte de-a fi conceput.Apoi revenind la Iacov,Dumnezeu echilibreaza balanta intre cele doua neveste ale lui, a facut-o pe Lea sa zamisleasca,iar pe Rahela a tinut-o strearpa.Si asa, off topic, Lea cu toti copiii ei n-a putut sa treaca peste lipsa dragostei lui Iacov fata de ea,iar Rahela, cu toata dragostea sotului, n-a putut trece cu vederea faptul ca nu putea sa zamisleasca, ceea ce o facea dispretuita in ochii oamenilor.Deci Dumnezeu este Acela care are autoritatea si puterea sa inchida si sa decshida pantecele, adica sa faca o femeie sa poata concepe sau sa fie strearpa, adica sterila.

Iov 10:8  Mînile Tale m’au făcut şi m’au zidit, ele m’au întocmit în întregime… Şi Tu să mă nimiceşti!
Iov 10:9  Adu-Ţi aminte că Tu m’ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?
Iov 10:10  Nu m’ai muls ca laptele?
Iov 10:11  M’ai îmbrăcat cu piele şi carne, m’ai ţesut cu oase şi vine;
Iov 10:12  mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m’ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
Iov reda foarte plastic procesul conceperii si formarii unui om si avedem ca si aici ca in orice apect al vieti, Dumnezeu este prezent in viata omului.La fel gasim in Psalmul 139:13-16

Psa 139:13  Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m’ai ţesut în pîntecele mamei mele:
Psa 139:14  Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Psa 139:15  Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într’un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
Psa 139:16  Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Psa 139:13  Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m’ai ţesut în pîntecele mamei mele:
Psa 139:14  Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Psa 139:15  Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într’un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
Psa 139:16  Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

Exemplele sunt foarte multe, mai amintesc doua:Rut 4:13  Boaz a luat pe Rut, care i-a fost nevastă, şi el a intrat la ea. Domnul a făcut-o să zămislească, şi ea a născut un fiu.

Luc 1:13  Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.

In concluzie:Sfanta Scriptura ne arata ca Dumnezeu este implicat in conceperea,dezvoltarea si asigurarea conditiilor de viata a fiecarei fiinte umane.Interventia omului in acest act al conceptie, a fost sanctionat de Dumnezeu cu  un avertisment usor:L-A OMORAT PE ONAN, care a folosit un cel mai rudimentar mijloc de contraceptie,iar lui Dumnezeu NU I-A PLACUT ACEST LUCRU.

Oare metodele sofisticate de contraceptie, din ziua de azi, i-or fi placand lui Dumnezeu?

va urma.

Publicat în Biblice | Lasă un comentariu

FUGI !!!!

Video | Publicat pe de | 1 comentariu

Copiii surpriza vs Copiii televizor

Duminica  am avut binecuvantare de copii in biserica.S-a predicat despre  surpriza produsa de copii atunci cand vin pe lume,si de surprizele pe care le mai fac parintilor de-a lungul anilor.

Dar,oare mai sunt copii o surpriza pentru parinti,sau sunt programati la fel ca si lucrurile casnice?Luna acesta,MASINA DE SPALAT,la vara TELEVIZOR,anul viitor SCHIMBAM MASINA,….iar peste doi ani FACEM UN COPIL.Oare nu asa decurg lucrurile in majoritatea familiilor?Mai putem spune atunci ca sunt o surpriza?

Oare avem dreptul sa programam copiii cum ne programam cumparaturile? Nu vin ei de la Dumnezeu?Este aceasta alegere morala?Ne este ingaduita?Prin simplul fapt ca ne este la indemana inseamna ca avem voie?Ne place sa ne identificam cu psalmistul din psalmul 139,dar oare i-L mai lasam pe Dumnezeu sa-i conceapa si pe copiii nostri?

Oare sufletele sunt date de Dumnezeu sau pur si simplu este o rezultanta a conceptiei?Are Dumnezeu o magazie cu suflete si il trimite pe fiecare cand i-a fost scris?Nu incurcam planurile lui Dumnezeu prin aeea ca nu mai vrem copii.

Nu doresc sa raspund la aceste intrebari acum ,insa as dori sa punctez cateva lucruri:

  1. Dumnezeu a creeat-o pe Eva pentru ca omul sa se poata inmulti,de aceea prima calitate a femei este aceea de a procrea.Nu de a face cariera, nici de a fi o gonflabila vie pentru satisfacerea poftelor barbatului.ESte in natura femei sa nasca, sa aduca copii pe lume, iar a opri acest lucru din motive arbitrare este o schimbare a „intrebuintarii firesti” a femei, intr-una care este IMPOTRIVA FIRII.Cu alte cuvinte nefiresc,nenatural daca vreti ci denaturat,ciudat.s.a.m.d.

va urma

Publicat în Biblice | Lasă un comentariu

Fie ca Olarul să-Și desăvârșească lucrarea și în viețile noastre.

cetatea de piatră

O înregistrare – live – veche despre o experienţă niciodată veche pentru a fi uitată. A mai fost publicată aici… Şi nu mai e nimic de adăugat…

ÎN MÂNA DE OLAR

Un ghem de lut murdar, e tot ce ştiu că sunt,

Olarul mă frământă-n mâini şi flăcările ard;

Ard cu foc şi cu furie şi-s aspru frământat

De forma ce-o voi căpăta, sunt sigur, n-am să scap.

Visează, deci, să pot păstra nădejdi care nu pier

Şi lacrimi varsă ca să pot în flăcări să rezist,

Să-mi porţi durerea de-a nu şti ce-nseamnă viitor

Căci nu în vise am răspuns, ci-n mâna de Olar…

Şi lacrimile răcoresc şi focul parcă-i blând

Ajung să capăt formă şi întreb oare cu care scop?

Mă-ntreb mereu, neîncetat, ce oare am să fiu?

Poate un vas frumos şi-n mâna Lui mai de folos.

Visează deci, să pot păstra nădejdi care nu pier

Şi…

Vezi articol original 106 cuvinte mai mult

Publicat în Biblice | 1 comentariu

E foarte greu să crești…

-Tati, de ce ai păr în nas?

-Că să te apere de praf, și tu o să ai când vei crește mare.

-Tati, e foarte greu să crești mare!

-Cum așa?

-TREBUIE SĂ MĂNÂNCI MULT, ȘI SĂ DORMI!!!

(IOSUA 3 ANI)

Publicat în Familie | Lasă un comentariu

urcarea nu niciodata usoara, insa daca ai multe „ajutoare”,devine grea.

ANA TATAR ANDRAS

O metafora a vietii crestine, ilustrand ajutorul divin, lupta demonica si efortul propriu.
(aveti nevoie de sonor)
Material realizat de Credo TV.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=zHokvI1Qeto

 

Vezi articol original

Publicat în Biblice | Lasă un comentariu