urcarea nu niciodata usoara, insa daca ai multe „ajutoare”,devine grea.

ANA TATAR ANDRAS

O metafora a vietii crestine, ilustrand ajutorul divin, lupta demonica si efortul propriu.

(aveti nevoie de sonor)

Material realizat de Credo TV.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=zHokvI1Qeto

 

Vezi articolul original

Publicitate

Viaţa la ţară

Un articol despre un milionar rus face furori in blogosfera. Nu m-am putut abtine sa nu preiau si eu cateva fragmente, adaugandu-le colectiei de downshifteri…

Mai bine taran decat oligarh

A dat miliardele pe viata la tara

German Sterligov s-a bucurat de o avere impresionanta, a trait printre vile somptuoase, yachturi si avioane private, dar a renuntat la acest stil de viata in urma cu patru ani si a ales sa se mute cu familia sa intr-o zona rurala a Rusiei, unde a ales sa traiasca in mijlocul salbaticiei. „Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut mintile, dar dupa patru ani se dovedeste ca am facut alegerea corecta. Criza economica care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni si am suficiente resurse pentru a supravietui”, a declarat German Sterligov, in varsta de 42…

Vezi articolul original 1.176 de cuvinte mai mult

NIMENI NU SE ÎNDOIEȘTE DE SINE, DACĂ I SE CÂNTĂ ÎN STRUNĂ.

Luca 7:18-23

Ioan Botezatorul este primul om care-L descopera altora pe Hristos si primul care sa indoit de El.Oare de cine se indoia Ioan?De sine?Sau de Hristos?Se stie foarte bine ca suntem influentabili si ca suntem avizi dupa acceptare,iar Ioan se pare ca nu face exceptie insa este ceva in plus la el.Ramas singur Ioan este macinat de indoiala si nu-si mai poate raspunde siesi cu privire la lucrurile de care altadata era convins.

Cand lupti singur impotriva unei opinii majoritare,cand esti izolat din cauza convingerilor tale si inchis sau prigonit pentru curajul de-ai confrunta pe oameni cu pacatul lor, este foarte probabli sa te confrunti cu indoiala.Cu indoiala asupra convingerilor tale,cu indoiala asupra revelatiei pe care ai primit-o si, pe care ai propovaduit-o si altora,cu indoiala asupra pozitiei pe care ai luat-o in condamnarea pacatului si rostiri adevarului si pot fi multe altele,rude cu acestea.

Cum scapam de indoiala cu privire la noi?sau cu privire la altii,la slujitorii Domnului?Cum raspunde Isus intrebarii puse de ucenicii lui Ioan?Haideti sa vedem  mai intai cum nu-i raspunde:nu-i reproseaza neincrederea lui,nu-l asigura pe Ioan ca El e om serios si ca nu l-ar insela,nu se jura ca El este Hristosul,nu-i arata cat de documentat este din scriptuiri si cata intelepciune are,si nici nu se prezinta pe sine cu afirmatiile altora despre Sine:”niciodata n-am auzit pe cineva vorbind ca omul acesta” sau ca „vorbea cu putere” sau ii invata „ca unul care avea putere”
Isus se limiteaza in a-i transmite un mesaj scurt si clar:Hristosul implinea Cuvantul lui Dumnezeu.Atat era suficient.Toate celelalte la un loc n-ar fi facut decat sa adanceasca indoiala.Domnul Isus ne-a invata:”…dupa roadele lor ii veti cunoaste.”

Singurul lucru care ne scoate din indoiala este Cuvantul lui Dumnezeu.Nu stii daca esti pe calea cea buna?Uita-te la roadele din viata ta;implinesti tu cuvantul lui Dumnezeu?pazesti tu poruncile lui Hristos?

Ai indoieli cu privire la un slujitor?E foarte simplu:Pazeste el poruncile?Face voia lui Dumnezeu?Daca da, e omul lui Dumnezeu.Daca nu,ma tem ca nu-i al Lui.Mare grija insa,caci putem fi inselati:Carturarii si Fariseii aveau o neprihanire si ei, si se aratau mai sfinti decat altii.Dar faceau ei voia lui Dumnezeu?Acum ne este f clar ca nu, si Domnul ii numeste fiii celui rau,insa daca am fi trait atunci ? Se prea poate sa parem ceva ce nu suntem, si sa fim mereu laudati, pentru ceea ce AR TREBUI SA FIM.

Nu are importanta cine ne lauda,daca nu ne lauda Dumnezeu.                                              Nu are cat de siguri suntem,daca nu suntem asa cum ne descrie Cuvantul ca trebuie sa fim.

Sa ne silim sa fim ceea ce ne vrea Dumnezeu.Amin.

P.S.                                                                                                                                          Domnul Isus il lauda pe Ioan Botezatorul,dar nu in prezenta trimisilor lui Ioan.Oare dece?Despre asta, intr-un alt post.

Intre „vai” si „ferice” luca 13:1-9

In seara asta, in biserica noastra au luat cuvantul mai multi frati, fiecare exprimandu-si un gand sau o meditatie de sfarsit de an.Am avut si eu un gand.O sa fie ceva mai greu de inteles fara contextul un care a fost spus mai ales ca am fost penultimul care a luat cuvantul,insa Domnul va calauzi pe cei cu inima sincera.Iata-l:

Au fost foarte multe ganduri exprimate in aceasta seara si ma intreb daca vreunul a impresionat sau rascolit pe cineva.Nu stiu si nu stiu nici daca al meu va rascoli pe cineva, insa merita o incercare.Fiind sfarsit de an si moment de bilant,evaluari sau alte metode de a stabili ce si cat anume am realizat fiecare in diverse domenii ne uitam si noi in aceasta seara si vedem ca suntem bine si in biserica,lucru care in contextul pildei smochinului neroditor,ne lasa sa credem ca suntem inca intr-o pozitie buna.Iata:Dupa ce asculta istorisirea cu cele doua inatmplari Domnul Isus avertizeaza:oamenii aceia nu erau mai pacatosi ” ci daca nu va pocaiti toti veti pieri la fel.”apoi spune pilda cu smochinul, iar din context reiese ca taierea inseamna moarte,si mai adaugam aici cateva versete din i cor 11:30-32 de unde reiese ca pacatul aduce, in lipsa pocaintei si a indreptarii,un anumit grad de pedeasa,care culmineaza cu mortea.Acel „nu putini dorm” inseamna de fapt ca au murit, si nu datorita pacatului lor ci datorita faptului ca nu s-au evaluat,gasit vinovati si pocait.Mai avem un exemplu si anume Anania si Safira,care au murit imediat ce pacatul a fost judecat.Si atunci:daca suntem in putere,sanatosi si in biserica,ce alteva poate sa insemne dacat ca: noi suntem bine.Fie avem rod,fie nu, nu suntem nici macar aproape de pedeapsa din moment ce nici macar neputinciosi nu suntem.Acesta ar fi un aspect,insa daca ne uitam la matei 23 si acele multe „vai de voi”,si daca ne mai uitam si la rugaciunea fariseului care se compara cu vamesul ,o sa vedem ca pozitia noastra nu mai este atat de buna:si ei erau sanatosi,in putere,la templu,si totusi Dumnezeu vorbeste urat despre ei.Deci nu erau intr-o pozitie buna.Negresit sa fii in biserica este un lucru bun.Dar a fi in biserica si a fi fatarnic, este rau.Negresit a face rugaciuni lungi este un lucru bun, insa cand acele rugaciuni se fac de ochii oamenilor….acelasi lucru devine f rau.
De asemenea, Dumnezeu se uita cu siguranta la roadele noastre,dar se uita si la modalitatea de-a le obtine,ba mai mult se uita si la motivatiile noastre,si nu-i deajuns :Dumnezeu judeca simtamintele inimi.Dar cine-si poate controla emotiile?
Asadar intre „ferice” si „vai” este mult spatiu,in care ne situam si noi pe undeva,dar unde anume numai Dumnezeu stie cu adevarat.ps 139:23,24 „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!
Totusi Cuvantul lui Dumnezeu ne indeamna :2Co 13:5 ” Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sînteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sînteţi lepădaţi.”

Un exemplu care poate fi de ajutor:Eph 5:18 Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.
Intre a fi beat de vin si a fi plin de Duh este de asemenea un spatiu, unde ne facem si noi loc.Dar ca sa ne dam seama pe unde suntem sau in ce directie navigam,despicam un pic:sunt la punctul 0, la egala distanta de orcice plinatate.Ma duc la o masa de revelion,fara bauturi alcoolice insa un altul se duce la seara de rugaciune.Care din noi e mai aproape de plinatatea de vin,si care e mai aproape de plinatatea de Duh? In ce directie am luat-o?Chiar daca sunt inca departe de a fi beat de vin,intr-acolo ma indrept si voi fi toy mai departe de plinatatea Duhului.

In loc de concluzie:Sa fim atenti la „fiecare pas”,caci fiecare „pas”,ne apropie de Dumnezeu si ne ideparteaza de lume sau viceversa.Ne apropie sa ne indeparteaza de „vai” sau de „ferice”
UN AN „FERICE DE VOI” VA DORESC !(care poate sa nu insemne fericit)

LEHAMITE DE DRACI SI DE FRATII MINCINOSI

Ma gandeam uneori la apostolul Pavel,care spune la un moment dat ca a fost in primejdie din pricina fratilor mincinosi.Cum,era posibil asa ceva?Ca fratii sa te puna in primejdie?Se pare ca era si ca inca mai este?Dar ma intreb:ce-i motiveaza?Cum isi justifica actiunile in fata propriei constiinte?Dar inaintea lui Dumnezeu?Oare se simte cineva mincinos?sau ticalos?pentru ca odata Domnul Isus vorbea cu iudeii si fiecare parte acuza celalta parte ca are drac.Oare se gandeau, macar asa in sinea lor, ca Isus s-ar putea sa aiba dreptate?IL aveau in fata pe Dumnezeu si-L acuzau ca are drac;pe Dumnezeu!!!!!

In apararea Lui, Isus afirma despre sine ca spune adevarul.Nu riscam sa avem drac sau sa gresim daca spunem adevarul:Dumnezeu uraste orice cale a minciunii!

Spuneti fratilor adevarul,chiar daca doare.Nu cred ca cineva este din Dumnezeu daca ma lasa sa mor,sa ma ratacesc sau sa pier numai si numai pentruca oprindu-ma m-as supara.

Toate aceste lucruri mi-au venit in minte pentru ca desi intre frati,mi s-a spus ca DA-ul pe care l-am primit din parte unui pastor insemna NU.Si ce-i mai grav:Eu trebuia sa stiu asta!!!!

Adica trebuia interpretat raspunsul,iar eu incult si slab de minte l-am luat asa cum l-am auzit,ca eu asa am citit in Scriptura:DA al vostru sa insemne ,sau sa fie DA.Iar Nu-ul vostru, NU sa insemne.Dar probabil unii oamenii sau mai grav pastori au gura fermecata:daca spun „da” poate sa insemne si „da ” si „nu”,depinde nu stiu de ce,dar de ceva depinde.

INTREBARE:N-aveti va rog,careva,un manual de decriptare,de interpretare a cuvintelor fratilor mincinosi?

 

De folosit cu cumpatare!

Prima lectie: Adam si Eva

Genesa 2:18-25

—  ”…dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească”

Prima constatare: LIPSA

Nu poti ignora ceea ce lipseste. Ba mai degraba poti ignora ceea ce e in plus, suplimentar.

• Adam avea cu cine comunica: cu Dumnezeu. Credem ca comunicarea cu Dumnezeu satisface, aduce implinire mai mult decat orice alta comunicare.

• Adam avea preocupare: sa numeasca vietuitoarele, sa pazeasca si sa lucreze gradina.

• Adam avea autoritate: stapanea peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant.

Conluzie 1:-nu socializarea lipsea

-nu activitaea lipsea

-nu importanta lipsea

Adam nu era nici plictisit si nici nu se  „simtea singur”. Era singur, nu se simtea  singur.

A doua constatare: NEVOIA

”Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur, am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

Singuratatea lui Adam nu era un lucru bun! Era nevoie de ceva ca sa faca lucrurile bune. Dar ce anume?

Un ajutor!(sa strige bingo) Ce fel de ajutor? Un computer pentru evidenta exacta a vietuitoarelor? NU!,

Utilaje pentru lucratul gradini? NU!, sisteme de siguranta si supraveghere?, armament? NU!

Daca astfel de ajutoare ar fi avut nevoie Adam, Dumnezeu i le-ar fi dat.

INTREBARE: ERA DUMNEZEU IN CUNOSTINTA DE TEHNOLOGIILE DE AZI? SAU LE-A „DESCOPERIT ” SI EL ODATA CU URMASII LUI ADAM?!!!

Cuvantul ebraic folosit aici = parte dintr-un intreg, ex.:o ramura dintr-un copac, un membru din trup, etc.

Prin urmare „nu este bine ca omul sa fie singur” nu inseamna: nu este bine pentru Adam sa fie singur. Nu pentru el nu era bine, ci pentru ecosistem, pentru echilibru in lumea nou creata.

A treia constatare: SOLUTIA

Dumnezeu a zis: „am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el”

Ce fel de ajutor avea nevoie Adam? Inca un Adam era potrivit? Asa ca sa nu fie singur. Dar doi? trei? zece? zece milioane?

In primul rand trebuie sa ne uitam la nevoie, apoi la solutia data de Dumnezeu, s-o analizam pe Eva.

La nevoie: in ce context ne spune biblia ca Adam era singur? In contexul descrierii lumii lui, a ecosistemului: toate celelalte vietuitoare aveau PERECHE. Adam nu avea.

Care este acel singur lucru pe care Adam nu putea sa-l faca singur, nici cu ajutor tehnologic, fizic (zece adami), sau intelectual?

ADAM NU SE PUTEA INMULTI! De aceea, solutia lui Dumnezeu la singuratatea omului nu este de natura tehnica, nici numerica.

SOLUTIA LUI DUMNEZEU PENTRU singuratatea lui Adam (nu pentru el) este O FEMEIE.

O PERECHE! din aceiasi specie, dar nu inca un exemplar, ci perechea lui, partial opusa. Ex.:ca o pereche de pantofi: nu poti purta doi pantofi pentru piciorul stang, sau drept, trebuie se fie perechi.

DE ACEEA CASATORIA SE REALIZEAZA INTRE UN BARBAT SI O FEMEIE, nu doi barbati, nu doua femei ci UN BARBAT SI O FEMEIE.

DIN ACEIASI SPECIE SI PERECHI IAR REZULTANTA DIRECTA A ACESTEI IMPERECHERI SUNT COPIII!!

Copiii nu sunt un efect secundar al casatoriei (vom reveni la asta intr-o alta lectie), ci rezultatul si in acelasi timp solutia: Adam nu va mai fi singur. Se va multiplica!

Atentie! Pantofii trebuie sa fie perechi, nu vei putea purta doi pantofi perechi, dar din categorii diferite… un tenis si un pantof cu toc.

ma rog, se poate, dar vei umbla schiopatand, ca un om cu handicap. Oricine va vedea ca sunt stang si drept, barbat si femeie, dar merg schiopatand. Nu se vor armoniza niciodata. unul sus.

Orice incercare de adaptare a celuilalt, va fi de fapt, o mutilare a lui.

Dumnezeu te-a creat si stie care pereche ti se potriveste: cere-i sfatul!

va urma…

Definitia prieteniei

Una din nevoile tinerilor, exprimata, a fost cunoasterea problemei prieteniei, si a cator mai multe aspecte legate de relatiile dintre baieti si fete. Acele relatii care duc la casatorie.

Le-am propus sa asculte fiecare macar o predica despre aceasta tema, ca sa-si dea seama de ceea ce stiu, si mai ales de ceea ce nu stiu, inca.

Le-am propus urmatorul mecanism: luam biblia si studiem cat mai multe cazuri de casatorie.

Pe parcursul acestui demers vom nota toate intrebarile, fie initiale, fie nou aparute si le vom bifa pe cele la care am gasit raspuns si la sfarsitul studiului cerem ajutor pentru celelalte.

Am inceput prin a defini prietenia in contextul nostru. Iata ce a iesit:

Prietenie este relatia dintre doua persoane de sex opus, care are ca scop cunoasterea reciproca si castigarea respectului si increderii celuilalt, in vederea incheierii unui legamant de casatorie.

Va place?

Te iubec muut

Intr-una din diminetile trecute eram in gradina, sa ud zarzavaturile si pomii din cauza secetei. La un moment dat apar copiii mei, Pavel si Iosua, de 5, si respectiv, de 3 ani. Si Iosua apuca furtunul, il indoaie, stangulandu-l si opreste in felul acesta apa, zicand:

– Tati, am oprit apa ca vreau sa-ti spun ceva.

– Spune dragul tatei.

– Tati io te iubec muut!

Struguri salbatici

Struguri salbatici

ISAIA 5
Mai intai sa vrea sa subliniez, faptul ca Dumnezeu nu accepta pierderi, pagube, risipa, vie fara rod, pomi fara rod, oameni fara rod; toate trebuie sa rodeasca. Accepta, potrivit pildei semanatorului, ca o samanta poate aduce rod diferentiat: 30, 60, 100. Insa, oridecateori intalneste om, pom, vie, ogor fara roada, Dumnezeu aplica tratamentul corespunzator: fie secure la pomi, uneori nu taiat de tot ci doar infipta la radacina, ca avertisment, fie o foarfeca la mladita neroditoare care este taiata si aruncata afara in asteptarea focului, fie este lepadat, aproape blestemat si sfarseste prin a i se pune foc. Vezi Evrei 6:7-8.
Acum, toate aceste imagini sunt pentru om. Dar cu omul? Ce face?
Pe Saul il leapada. Pe cel cu talantul il arunca afara.
Concluzionez: Dumnezeu nu ne accepta fara rod. Am fost randuiti sa aducem roada, si roada noastra sa ramana.
Dar haideti sa vedem ce se intampla cu via Domnului care aduce roada, insa struguri salbatici.
Observatie: Dumnezeu asigura conditii prielnice pentru rodire.
Acum revenind la via Domnului din Isaia 5:1-7, via aceasta aduce roada. Dar strugurii sunt salbatici.
Oare in ce consta salbaticia strugurilor?
In primul rand erau razvratiti, apoi pacatosi, apoi erau incarcati de pacate, stricati, cu capul bolnav, etc. Pana aici fara roada.
Dar mai avreau ceva: struguri salbatici.
Si anume: jertfe multe, arderi de tot, inchinare inaintea Domnului, daruri de mancare, tamaie, luni noi, Sabate, sarbatori. Oare nu Dumnezeu poruncise toate aceste lucruri? Nu ar fi trebuit toate aceste lucruri sa-i placa Domnului? Nu erau toate aceste lucruri menite sa-i apropie pe oameni de Dumnezeu? Nu erau toate acestea ROADA ceruta de Domnul? Nu, nu era. Aducea, semana cu roada ceruta de Domnul insa erau struguri salbatici.
In ce consta insa SALBATICIA lor?
In primul rand nu era judecata, nu era discernamant spiritual. Nimeni care sa poata face diferenta intre bine si rau. Apoi nu era dreptate ci razvratire, hotie, mita, interese financiare, iar cei ce trebuiau ocrotiti si ajutati erau jecmaniti de tot ce aveau, abuzati, omorati sau calcati in picioare.
Apoi, poporul era dus in ratacire chiar de cei ce trebuiau sa-i calauzeasca. Conducatorii erau ei insisi mai rai decat poporul si de fapt ei ii duceau in ratacire, pustiau calea si erau nedrepti.
Noi ce fel de roada aducem? Nu cumva strugurii nostri sunt la fel de salbatici? Conducatorii nostri la fel de nedrepti, porniti pe capatuiala?, cerand, cersind, inseland si intrand in tot felul afaceri politice de dragul banilor sau faimei sau intesului personal? Si nu ne multumim noi cu o mantuire minimala? Care-i cea mai ieftina varianta de mantuire?
Sa facem ce vrem noi, dar sa fim si cu Hristos! Sa furam , sa nu platim impozit, sa smecherim orice, sa primim foloase necuvenite, sa ne facem placerile, toate daca se poate, barfim, uram, pizmuim, nu facem mila, ca nu mai sunt saraci(aia care nu au, sa mearga la lucru). Sa tacem cand vedem o nedreptate si nu putem sa ne rugam decat foarte scurt.
In schimb, mergem la biserica, cantam in cor, fanfara sau orchestra si ne vedem de ale noastre. Mi se pare ca roadele noastre miros a struguri salbatici.